Date din literatura științifică

O literatură științifică vastă evidențiază faptul că activitatea profesioniștilor din domeniul sănătății poate fi nu doar copleșitoare, ci și foarte mult centrată pe aspecte tehnice. Această tendință a crescut în ultimele decenii, pe baza a două circumstanțe:

  • în primul rând, integrarea numeroaselor instrumente de diagnostic și digitale a îmbunătățit acuratețea și fiabilitatea deciziilor medicale, dar a adăugat și o încărcătură cognitivă substanțială și a limitat timpul alocat pentru interacțiunile interumane (Lown & Rodriguez, 2016; Tai-Seale et al., 2019; Shachak & Reis, 2019);
  • în al doilea rând, caracterul „industrial” tot mai mare al asistenței medicale moderne – caracterizat de un volum mare de pacienți și presiuni asupra productivității – a constrâns din ce în ce mai mult capacitatea clinicienilor de implicare empatică (Kerasidou, 2019).

În acest context, abilitățile emoționale, cum ar fi empatia, sunt adesea depriorizate de către clinicieni, în ciuda faptului că rămân critice pentru pacienți și familii. Prin urmare, mulți beneficiari ai serviciilor de îngrijire percep empatia în interacțiunile clinice ca fiind insuficientă sau superficială (Kee et al., 2018; Howick et al., 2018). Această percepție reflectă probabil nu doar un nivel de empatie mai scăzut decât cel așteptat, ci și o calitate slabă a empatiei, aceasta fiind adesea oferită doar la nivel comportamental, fără o bază cognitivă sau afectivă autentică.

Scroll to Top